A fost înălțată în 1717, după ultima invazie tătară.

Acoperișul este foarte înalt și abrupt, cu poală dublă. Absida altarului de formă poligonală este decroșată, naosul dreptunghiular are o boltă semicilindrică supraînălțată. Peste pronaosul tăvănit se înalță turnul, cu o siluetă zveltă și o înălțime apreciabilă.

Interiorul a fost decorat în stil bizantin în 1765 de către pictorul Alexandru Ponehalschi. 

Pictura interioară, realizată în 1841, este aproape în întregime ștearsă. În interior se păstrează o foarte frumoasă și valoroasă colecție de icoane pe sticlă din Nicula și din alte centre de zugravi din Transilvania.

Dinu C. Giurescu scrie în Istoria ilustrată a românilor: „Ctitoriile româneşti de lemn din Transilvania, reconstruite îndeosebi după 1700, îmbină volume, suprafeţe şi linii în ansambluri de extremă armonie, eleganţă şi echilibru; acoperişul înalt, în pante repezi, este continuat cu o turlă ce se încheie cu un alt acoperiş, în vîrf de săgeată. ...ctitoriile din Transilvania se individualizează net şi reprezintă o realizare majoră a genului, pe plan continental.”

Lăcașul are hramul Nașterea Maicii Domnului, iar datorită valorilor spirituale, arhitecturale și culturale pe care le ascunde această biserică a fost declarată monument istoric.